Întâlnirea Voronin-Smirnov în umbra Uniunii Europene. Comentariu de Nicu Popescu, cercetător la Consiliul European pentru Relații Externe, Londra
2008-04-25/05:32 Nimeni nu contestă faptul că diplomația rusă a contribuit la relansarea negocierilor Voronin - Smirnov prin eforturi diplomatice. În realitate, însă, adevăratul impuls pentru aceste negocieri a fost dat de Uniunea Europeana. Anume UE a schimbat realitățile de pe teren forțând Tiraspolul să negocieze. Pentru prima dată din 1992 Moldova nu mai apare ca un cerșetor al reunificării în fața Transnistriei, ci ca un partener care discută într-o anumită măsură de pe poziții de forță și are ce oferi. Acest lucru se datorează UE care are o strategie de susținere a reintegrării Moldovei promovată pe trei nivele.
Primul este exercitarea presiunilor asupra Transnistriei. Restricțiile de călătorie, dar mai ales lansarea misiunii de asistență la frontieră (EUBAM) și noul regim vamal introdus în martie 2006 sunt rezultatele implicării UE în procesul de reglementare transnistreană. Anume UE a exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a o face să implementeze noul regim vamal, și anume acțiunile UE la frontieră au forțat indirect companiile transnistrene să se înregistreze la Chișinău.
Combinația dintre noul regim vamal și EUBAM creează tensiuni sociale și politice substanțiale în Transnistria. Elitele au acces mai puțin la beneficiile corupte provenite din trafic și contrabandă. Populația este afectată de inflație și criză economică. Doar Rusia putea compensa prin asistență Tiraspolului efectele acțiunilor UE. Relansarea dialogului moldo-rus a contribuit la sistarea sprijinului rus pentru Transnistria. Dar anume UE a creat aceasta situație din jurul Transnistriei si a pus bazele reintegrării spațiului economic unic al Republicii Moldova.
Al doilea element de strategie al UE vizează europenizarea Moldovei, pentru a o face mai atractivă pentru locuitorii Transnistriei. Planul de acțiuni, acordul de facilitare a vizelor, asistența economică, asistența pentru serviciile vamale și de grăniceri fac parte din această strategie. Însă cea mai importantă este facilitarea comerțului, prin sistemul generalizat de preferințe plus (GSP+) și, din martie 2008, prin preferințele comerciale autonome (ATP), un regim aplicat doar statelor balcanice și Moldovei. În plus, Moldova a devenit unul dintre cei mai mari recipienți de asistență europeană pe cap de locuitor din lume. Astăzi UE oferă Moldovei un nivel de asistență financiară aproape comparabil cu statele balcanice, care au o perspectivă de aderare la UE. Care sunt rezultatele acestor măsuri? În noiembrie 2007, la o întâlnire cu Reprezentantul UE pentru Moldova Kalman Mizsei, la Camera de Comerț și Industrie de la Tiraspol, oamenii de afaceri transnistreni au solicitat ca și ei să beneficieze de facilitarea vizelor. Ca cetățeni ai Moldovei. Și mai importantă este creșterea exporturilor transnsitrene în UE. În 2006-2008, exporturile regiunii în UE au crescut cu 59%, mai mult decât creșterea exporturilor în Rusia. Astăzi UE este principala piață de desfacere pentru agenții economici transnistreni. Cu cat mai departe, cu atât economia transnistreană va deveni dependentă atât de UE, cât și de statutul de companii înregistrate la Chișinău. La fel de importantă este dorința universităților transnistrene de a primi acreditare la Chișinau, astfel obținând acces la proiecte de cooperare internațională și burse europene pentru studenți. Acestea sunt doar câteva exemple prin care UE face Moldova atractivă, și indispensabilă unor segmente importante ale societății transnistrene.
Al treilea element de strategie ține de promisiunea unor beneficii economice și mai mari în cazul reintegrării țării. Într-o Moldovă reunificată și locuitorii Transnistriei vor beneficia de asistența UE. Mai importante sunt discuțiile de finanțare internațională a unor proiecte de infrastructură a coridoarelor transeuropene de transport care ar traversa Moldova, inclusiv Transnistria. Nu Rusia și nu Moldova vor finanța astfel de proiecte, ci anume UE și SUA.
In acest context e necesara o discuție rațională privind beneficiile și costurile reunificării Moldovei. Există un anumit consens în privința beneficiilor: crearea unui spațiu economic unic, controlul frontierei, restabilirea integrității teritoriale etc. Dar costurile se discută mult mai puțin. Este important să se discute și acestea. Bunăoară, care va fi impactul reglementării asupra procesului de integrare europeana a Moldovei? Care va fi impactul reunificării asupra sistemului politic și a sistemului de partide din Moldova? Este sistemul politic de la Chișinău suficient de matur pentru a absorbi și transforma Transnistria fără a se transnistriza? Este gata Moldova să îl numească pe Valerii Lițkai viceministru de externe, pe Evgheni Șevciuc speaker sau prim-ministru, și pe Elena Cernenko ministru al economiei? Ce va ieși din fuziunea ministerelor de interne de la Chișinău și Tiraspol? Dar din fuziunea SIS cu MGB? Ce se va întâmpla cu datoria de 1.8 miliarde de dolari a Transnistriei față de Rusia? Va fi preluata de Moldova? Cum se va răsplăti Moldova? Prin cedarea caii ferate, a rețelelor și centralelor electrice Gazpromului? Sau Rusia va ierta o parte din datorie, iar Moldova, UE și SUA vor compensa o altă parte?
Reunificarea reală a Moldovei nu va avea loc prin semnarea unei hârtii numită Constituție, Acord sau Memorandum. Ciprul a fost reunificat în 1964 în baza unei noi constituții, însa acel acord a eșuat în 1974 ducând la izbucnirea unui conflict și mai serios, nerezolvat până acum. Și reunificarea Moldovei va fi un eșec dacă nu se va înscrie în europenizarea țării. Inclusiv a instituțiilor de stat de la Chișinău care rămân nereformate și profund neeuropene. UE poate ajuta Moldova să rezolve unele din dilemele enunțate mai sus, dar totul depinde de dorința Moldovei de a se reforma politic și economic. Până acum prin combinația de presiuni asupra Transnistriei, fortificarea Moldovei și promisiunile de asistență pentru Moldova reunificata, UE a creat niște realități care fac posibilă nu doar relansarea negocierilor, ci și realizarea unei perspective de reunificare a tării. Aceasta nu se poate întâmpla în cinci-șase luni. Însă pentru prima dată din 1992 timpul lucrează în favoarea Moldovei. Numai apropierea și mai mare a Moldovei de UE face din Moldova un stat mai funcțional și mai atractiv apropiind perspectiva soluționării reale, nu declarative, a conflictului.
|